Libaru ( puesia)
Libaru
So cinqu’ore di sera in a cità d’invernu
Spenti so i fanali , cutratu hè u molu
So tempi d’abandonu , lindumani a cadernu
Un ci si mancu tù e mi ne vocu solu
I batelli so fermi ligati à centu fune
Hè rottu u so timone , spizzate e so vele
Hè l’ora per u mondu di spenghje una a una
E candilluccie sacre di luce cusì belle
I mio penseri vocanu luntanu
So marinaru di voce prufana
Sciolte e fune in un batticiliu
A tiru d’ala da l’Elba à u cigliu
Ti scrivu d’issu locu c’hà persu a battaglia
Anu messu e mascare à tante libertà
Sottu à u marchjone e sottu a tanaglia
E voce più ardite l’anu fatte firmà
Ma simu d’orte alte di è lenze sicrete
Chi mai nisun passu ghjunghje à calpighjà
Simu di sognu nati di speme mai chete
Libere tramuntane, nimu un le pò parà
I mio penseri vocanu luntanu
So marinaru di voce prufana
Sciolte e fune in un batticiliu
A tiru d’ala da l’Elba a u cigliu
Stéphane Casalta
Dicembre 2021
Commentaires
Enregistrer un commentaire